Play me: http://www.youtube.com/watch?v=UrIiLvg58SY&ob=av3e
"Prietenia este cu siguranta cel mai bun pansament pentru durerile provocate de dragoste" - Jane Austen
Blogul din seara aceasta incepe cu acest citat, pentru ca este vorba despre prieteni si dragoste. Nu stiu de ce dar in ultima perioada toti prietenii mei sufera....este greu sa vezi atata suparare si dezamagire in jur...Fiecare din cei pe care ii cunosc sau i-am cunoscut in ultima perioada sufera....fie ca s-au despartit de prieten, fie ca si-au dat seama ca nu mai mergea, fie ca au fost parasiti....toti au o suparare si o tristete mult prea mare de suportat doar de un om. Aici, apar eu....ca si prieten.
Prietenia in sine inseamna mai mult decat "buna ce faci", inseamna mai mult decat o iesire la suc....prietenia inseamna sa stii sa privesti atunci cand celalalt te cauta, sa stii sa sustii atunci cand celalalt cade, sa stii ca dai un sfat atunci cand stii ca celalalt are nevoie de asa ceva......si totusi, in ultima vreme parca imi e din ce in ce mai greu....
Pe de o parte este I, care este o fata minunata insa a apucat sa cunoasca o persoana fada, a apucat sa fie parasita iar acum, in incercarea de a trece peste ceea ce a patit a dat de altcineva....de ce oamenii trebuie sa fie atat de complicati? Ce se poate intampla daca azi placi pe cineva iar maine incepi sa il iubesti? Nu e mai simplu sa iti expui sentimentele? Eu zic k da.....insa de multe ori teama de a face ceva gresit duce la asteptare.....la asteptarea cu gandul ca totul se rezolva de la sine. Uneori nu e asa, uneori trebuie sa mai iei si atitudine....nu poti astepta sa se intample ceva, uneori trebuie sa mai faci tu primul pas....nu trebuie sa fi ca Ion din bancul cu inundatia....semnele vin dar trebuie sa stii sa le citesti.
Pe de alta parte D, care desi este o fata minunata, viata i-a dat o cale ciudata pe care a apucat-o iar acum plange o persoana josnica, de fapt ultima speta de om de pe planeta asta (parerea mea), insa plange pentru ca o iubeste. Ce ciudat e ca iti dai seama ca iubesti atunci cand pierzi ceva,.....intotdeauna e bine sa lasi loc de intoarcere, unele iubiri merita sa fie duse mai departe....indiferent care este calea....si totusi, daca nu pot fi duse mai departe...ce te faci? Sfatul e simplu, inconjuara-te de prieteni si poate iti va fi mai bine.
S este o fata la fel de minunata si inteligenta...numai ca si persoanele inteligente ajung la un final....ce ciudat este ca poti vorbi uneori foarte usor si deschis despre dragoste si toate nebuniile insa atunci cand ti se intampla tie nu mai ai puterea sa replici.....atunci cand tu esti in locul celui vizat, atunci realizezi ce inseamna de fapt tot ceea ce incercai sa transmiti prin mesajele si faptele tale.....si e greu pentru ca desi in sinea ta stii ca trebuie sa fi tare, nu poti....prietenul este singurul care te poate ajuta.
Mai este si ingerul meu, care desi s-a despartit de ceva vreme si s-a resemnat cu gandul ca a fost si s-a dus, totusi simte nevoia de ceva mai mult....tinde spre ceva mai mult, mai real, mai palpabil....si imi este greu sa ii arat calea catre adevar...poate ca nu pot, poate ca nu vrea sa il vada, prea multi poate....ar trebui sa simplific totul dar nu pot....nu am aceasta putere.
Ce se intampla atunci cand prietenia devine mai mult decat atat, cand incepi sa realizezi ca cel pe care il vedeai ca prieten starneste ceva in tine pe care nu iti poti explica, un sentiment atat de frumos si de pur???...iti spun eu, nimic.....te intristezi si incepi sa te simti prost pentru ca stii ca intre tine si ea/el nu va exista nimic...si chiar de ar exista, nu va fi exact asa cum vei vrea sa fie....uneori in viata, nu exista happy end....uneori sau intotdeauna viata bate filmul.Mi-as dori ca orice cearta sau orice lucru pe care nu il poti face sa il transpui intr-un sarut...nu poti sa ii zici cuiva ca il placi atat de mult si ca de fiecare cand ii auzi vocea sau il zaresti inima incepe sa iti bata mai tare, ridici cartonasul si mergi si ii dai un sarut.....s-ar simplifica atat de mult treburile incat pun pariu ca a doua zi nici macar nu iti vei mai aminti de ce erai suparat cu o zi inainte....
Acum, pentru toti prietenii mei ma simt trist, trist pentru ca desi ii ajut pe cat posibil, ceea ce fac eu nu le alina decat suferinta, dar nu schimba nimic.....aceleasi ganduri negre, aceleasi lacrimi varsate, aceeasi dezamagire de viata si aceeasi tristete ii inconjuara....tot ce pot sa fac eu este sa zambesc.....uneori un zambet face cat o mie de cuvinte.....poate chiar mai mult.
Ce ciudata este perceptia unui om despre un necunoscut.....intotdeauna cand pornesc intr-o discutie cu cineva niciodata nu il judec, astept sa vad ce gandeste apoi incerc sa il categorisesc unde anume l-as putea incadra....la acelasi nivel am fost catalogat si eu....ieri eram tipul care glumeste si face caterinca, dar un pic freaky, astazi sunt acel tip care are o gandire mult prea profunda poate pentru varsta pe care o am, o persoana care intelege viata si are o perceptie a ei foarte vasta si deschisa....din necunoscut am devenit prieten.
Pentru toti cei care au nevoie acum de mine si pentru toti care vor mai venii.....o seara placuta va doresc...
Semnat: Pansamentul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu