Nu am mai scris nimic de ceva vreme si nu pentru faptul ca nu as fi avut idei, doar ca au fost foarte multe si nici una nu era demna de dezbatut....cel putin nu imi parea interesanta.
Te-ai gandit vreodata ce se intampla cand murim? Stateam si ma gandeam, la o discutie cu un coleg de munca, ca fiecare crede altceva in moarte. Eu stiu ca mai urmeaza ceva, el zicea ca in functie de cat ai de tras in aceasta lume traiesti mai mult.....ca ai facut rau undeva pe o alta planeta? Poate....cine stie, cert e ca avea oarecum dreptate. In viata asta nu faci decat sa te chinui: primii 30 te bucuri, urmatorii 30 daca ii apuci ii tragi.
Te-ai gandit ce se intampla cu sufletul cand mori? Stateam si ma gandeam, ok, se duce undeva, dar....unde? Vazusem ieri un episod de-al lui George Carlin - Lost things, pe care ti-l recomand si spunea ca toate baloanele pierdute se duc in rai, intr-un loc aparte unde se strang acolo toate baloanele. Asa o fi si cu sufletele?? Sufletul este oglinda ta, imaginea ta interioara. Daca e sa ajung acolo cum o sa fie, o sa ma intalnesc cu sufletul lui Einstein si o sa ma ia la misto? Oare cum o fi cu sufletele manelistilor? Or asculta manele si in rai?
De ce oamenii au renuntat sa mai lupte? Sambata seara am iesit iar si ca de obicei m-am distrat crunt. Insa, inainte de club, prietenul cu care eram imi povesteste ca in ultima jumatate de an s-a tot chinuit cu fosta prietena,ca s-au despartit, ca o iubeste, ca probabil si ea il iubeste si ca de cand s-au despartit nu exista 1 saptamana sa nu se intalneasca/sune/mailuiasca. De ce oamenii renunta asa de usor la dragoste? Eu am vazut clar ceva acolo, as vrea sa am si eu asa ceva, sa am ceva pentru care sa pot lupta, sa stiu ca desi sunt nefericit va venii o vremea.
Ma uitam zilele trecute la oamenii din metrou. Astia au renuntat de tot sa mai zambeasca....in 2 zile de plimbari cu metroul nu am vazut un zambet, o persoana care sa se uite la tine si sa zambeasca....toti sunt posomorati si tristi. De cand am uitat sa traim? Acum preferam sa facem ca o prietena, care mi-a marturisit ca prefera sa stea la usa si sa priveasca oamenii in reflexiile geamului. Oare atat de lasi am ajuns incat sa nu putem privi oamenii in ochi, sa spunem un Buna, Buna ziua, etc?
Mi-am dat seama ca femeile sunt foarte ciudate. Stiam ca sunt ciudate, dar mai ciudate de atat nu credeam ca pot fi. Ma tot chinui cu o prietena de cateva zile sa ii explic ca are nevoie de timp, de iesiri de distractii si ea fuge din tip in tip, ca o albinuta in cautare de polen. Intai a fost un pitziponcar de dorobanti, acum este un tip casatorit nefericit in dragoste care desi are un copil stie ca a facut o greseala si prefera sa se contempleze de dragul copilului. Greselile se pot indrepta, nu este singura persoana care a facut ceva gresit, eu am preferat sa iau decizia de a termina totul desi am recunoscut ca ma contemplasem. Am preferat sa merg inainte, la fel ar trebui sa faca si ea. Sunt curios daca urmatorul tip va fi vreun agent secret, un fel de James Bond....sa se traga asupra ei, sa fie urmarita de lunetisti....etc
Vrei o viata sau un blog? Asa suna statusul unui prieten azi dimineata si m-a amuzat teribil pentru ca e viata mea de acum scrisa in 6 cuvinte. Mi-am dat seama ca femeile prefera oamenii romantici, sensibili, care stiu sa isi exprime cuvintele, dar vor sa ii stie acolo, nicidecum sa iasa cu ei. Fiecare vrea altceva, fiecare femeie vrea barbatul ala dur , macho man, care sa fie ca o stanca ...si poate au dreptate.
Anyways.....eu am ales viata....asa ca poate pentru ultima oara....o zi minunata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu