Play me: http://www.youtube.com/watch?v=lT67liGjZhw
Nu sunt matur, nu cred ca am ajuns inca acolo si nu cred ca sunt nici prea departe dar totusi, apar usor usor midlife crysis....si asta observ si in jurul meu. Sa luam cazul de fata: pe de o parte sunt acel James Bond, care poate face orice, stie cum sa se imbrace, caum sa se poarte, cum sa se distreze insa totusi, nu e suficient. Pe de alta parte sunt acel tip bun, dragut, in banca lui, pe care toate il admira dar pe care nimeni nu il vrea, acel gay friend care ajuta pe toata lumea si totusi, el ramane singur in lumea lui. Intr-un fel, nici una nici cealalta nu este buna. Pentru ca fiecare are masca lui pe care , din pacate, nimeni nu mai stie sa o dea jos, nimeni nu mai stie sa traga de ea incat sa vada cine e in spatele ei.
De ce vorbesc de maturitate tocmai acum? Pentru ca sunt pus in fata unor decizii, unor decizii nu foarte grele dar extrem de atent analizate. Pe de o parte e acea tipa pentru care s-au dezvoltat sentimente, care e acolo si te prefera pe tine, pe acel TU care esti de fapt, insa din pacate nu prea e ceea ce vrei tu de la o femeie. Pe de alta parte e tipa cealalta, care e cum vrei tu sa fie, acel buchet rafinat de trairi, acel complex de sexualitate, atractie si dorinta....dar care parca nu e de ajuns, parca se simte lipsa acelui ceva....Citeam zilele trecute pe blogul unei pitzi wannabe cat e de greu sa lupti pentru o dragoste care s-a terminat, ca asta inseamna ca te maturizezi. Ma bucur sa vad ca mai sunt oameni care mai gandesc, asa cum o faceam eu cu mult timp in urma, dar lucrurile astea sunt deja fumate pentru mine. Traiesc intr-o lume de oameni capabili de multe sentimente care nu-si gasesc jumatatea. Traiesc inconjurat de oameni de neinteles, unde o femeie care arata extrem de bine ajunge sa raceasca mergand goala prin casa, asteptand sa fie f...a. Unde eu ca barbat sunt invitat acasa la ea cu o sticla de vin si asta dupa doar o intrevedere de jumatate de ora. Unde toti cautam acelasi lucru si tocmai chestia asta ne aproprie insa nimic nu se concretizeaza.
Anul asta am luat o decizie: anul asta aveam sa o gasesc pe ea, sa ma opresc din cautat si sa fiu sigur ca am gasit tot ceea ce am nevoie. Nu a fost sa fie asa, nu am avut nici macar o singura relatie, au fost doar iesiri, nenumarate cafele, trageri cu tot felul de femei care mai de care dar totusi sunt multumit de o singura chestie...sunt multumit de faptul ca, cel putin, am fost alaturi de femeile pe care mi le-am dorit. Daca stau bine sa ma gandesc, nu exista nici o femeie cu care sa fi iesit ceva mai mult timp anul asta pentru care sa nu fi dezvoltat niste sentimente...pe care sa nu le fi apreciat ca fiind femei.
Ieri am admirat miracolul vietii....si nu, nu e vorba de cine stie ce eveniment, ci de faptul ca mi-am revazut niste prieteni extrem de dragi care asteapta un bebe. Si acel bebe se pare ca acum, cel putin e cea mai importanta persoana din viata lor. E ciudat sa discuti despre ce ai vrea sa fie, cum ai vrea sa il cresti, despre vise si sperante alaturi de copilul tau in conditiile in care nici macar nu are cine sa ti-l faca, dar asta nu inseamna ca nu te-ai gandit la momentele alea.
O fi maturitate, nu o fi, chiar nu stiu si nici nu mi pasa...pentru ca asa cum zicea si vorba aia....
We don't grow up, we only learn how to act in public.....
