Pentru O...
Play me: http://www.youtube.com/watch?v=PwWj3zLwJ9E
In cei 24 de primaveri pe care le-am depasit am invatat multe....
Am invatat ca viata bate filmul la toate capitolele si ca uneori, de cele mai multe ori, e o drama. Trebuie sa ai un mare noroc si un mare optimism sa iasa asa cum vrei tu, dar se poate.
Am invatat ca niciodata nu e bine sa judeci pe nimeni, pentru ca orice secunda ce trece oamenii se pot schimba.
Am invatat ca trecutul fie bun sau rau, este al tau si trebuie sa te mandresti cu el dar sa nu il uiti, pentru ca cei ce isi uita trecutul sunt condamnati sa il repete.
Am invatat ca orice decizie ai lua-o este cea corecta....nu exista decizii gresite si nu exista posibilitatea de a te intoarce inapoi sa alegi o alta cale. Exista doar posibilitatea de a mai da o sansa sau de a repara o greseala.
Am invatat ca in fata sentimentelor, intotdeauna pierdem.
Am invatat sa pretuiesc prietenii dar mai ales dusmanii, pentru ca fara prieteni esti singur, iar fara dusmani nu existi.
Am invatat sa mi fie frica de intuneric dar nu si de viata, pentru ca una o avem si trebuie sa o traim la maxim.
Am invatat ca fiecare nou inceput conteaza la fel de mult ca o viata noua, ca poti alege sa fi bun sau rau, sa fi onest sau parsiv, sa fi altfel decat ai fost pana atunci.... sau nu.
Am invatat ca destinul iti poate arunca cele mai ciudate lucruri in cale si cele mai grele sarcini, dar depinde de tine daca le poti suporta sau nu.
Am invatat ca uneori suprizele minunate apar cand te astepti cel mai putin, si intotdeauna cand aproape iti pierzi speranta.
Am invatat sa merg mai departe orice s-ar intampla.
Am invatat sa iubesc, sa simt, sa imi fie dor..
Am invatat sa pretuiesc femeia asa cum este ea, cu probleme, cu ganduri ciudate, cu gesturi inexplicabile.
Am invatat sa daruiesc un buchet de flori, sa adresez un compliment, sa ii spun cat de minunata este in fiecare zi, pentru ca multe au nevoie de asa ceva si asta pentru ca nu au auzit sau nu aud aceste cuvinte decat ffff rar, prea rar cateodata.
Am invatat sa dau o sansa tuturor, pentru ca nu stii de unde sare iepurele....fiecare are dreptul si poate sa fie exceptional.
Astea, si multe altele le-am invatat traind, respirand, luand decizii, de cele mai multe ori proaste....dar asta e viata. Nu iese mereu cum vrem noi si cu siguranta la sfarsit vom fi multumiti, dar dupa cum zicea si O. Wilde, rabdarea este cea mai mare virtute.....
luni, 9 ianuarie 2012
vineri, 6 ianuarie 2012
Today's Blog - Not Enough
Play me: http://www.youtube.com/watch?v=l6N3jUDKzq0
Sometimes, no matter how awesome you are...it is not enough.
Imi plac noile inceputuri, le ador pentru posibilitatea de a face ceva nou, pentru libertatea pe care ti-o lasa in a te transforma, pentru ca oricat de rau ai fost inainte, acum ai posibilitatea sa devi bun. Nimic nu se compara cu un nou inceput.Anul acesta a inceput intr-un mod miraculos...din prima clipa a anului am avut verde peste tot, pe sosea, la job, in randul prietenilor dar se pare ca nu si spre inima cuiva. Uneori e greu sa ajungi in acel loc, dar o poti face....fie cu pasi marunti si lucruri mici.. fie majestuos...facand ceva ce pare imposibil si suprinzand incat sa persoana respectiva sa ramana muta de uimire cu ganduri imprastiate...
Uneori, aproape intotdeauna, ajungi mai repede acolo decat ai vrea sa o faci si atunci apar problemele, complicatiile...ce arde prea repede se stinge la fel. Alteori, focul se aprinde asa de tare incat oricat ai vrea sa il domolesti nu o poti face decat plecand, mergand mai departe...Insa,intotdeauna e nevoie de 2 si oricat de mult te-ai stradui nu e de ajuns.
Imi plac clipele petrecute cu prietenii pentru ca ei intotdeauna iti arata persoana care esti....atunci cand zambesti, glumesti, esti sincer, iti arata de fapt persoana ta...nu ai nevoie de 100, ci de 2-3 dar care sa te aprecieze asa cum esti ...
Anul acesta am decis sa fiu altfel, sa fiu cel de acum 7 ani care a plecat in urmarirea EI. Nu stii povestea? Well...pe scurt atunci...
In urma cu hat ceva ani, plec la mare cu 3 foarte buni prieteni la mare...cu unul fugit din armata, cu masina furata de la parintele altcuiva si dupa niste patanii geniale ajungem sa vad marea. Nu o mai vazusem de vreo 12 ani si era magnifica.....dar nu mai magnifica ca EA. Am jucat volei 4 ore doar ca sa o pot privi, apoi ne-am dat intalnire. Nu a aparut dar totusi, destinul a facut sa ne revedem peste fix 1 luna in Bucuresti. Am schimbat numere de telefon, dar nu era timingul perfect. Asa sa nu ne-am mai revazut decat peste 2 luni, dupa sute de mesaje schimbate...pana cand intr-o seara s-a decis ca trebuia sa merg sa o vad. Am fugit de la munca, am imprumutat bani sa pot pleca, mi am luat bilet de tren si am plecat spre necunoscut cu un rucsac in spate si castile in urechi. Dupa un drum magnific cu trenul am ajuns impreuna cu inca un tip, Flavius, in Cta la 3 dimineata. Si ne-am decis ca nu are rost sa asteptam pana la 7 dimineata asa ca am luat-o pe jos....23 de km, pe langa sosea, eu si Flavius. Si a fost o calatorie legendara, cu sute de povesti, cu amanunte pe care numai unui strain i le poti spune, cu explicatii despre ce face ecluza, cum se prind pestii in mare si etc. Am mers timp de 5 ore pe jos si cand am ajuns...am vazut-o pe EA.
Si vreau ca acum sa fac iar nebunii de genul, sa alerg dupa vise, sa visez cu ochii deschisi, sa trec peste granite si frontiere...sa fiu awesome...
De final, o vorba care o sa ma bantuiasca o viata intreaga: in perioada aceea era o reclama pe Mtv cu un tip Flavius care se dadea cu skateboardul in cada si mesajul era.....
Bravo Flavius, esti tare...si asa vreau sa fiu si EU.
Sometimes, no matter how awesome you are...it is not enough.
Imi plac noile inceputuri, le ador pentru posibilitatea de a face ceva nou, pentru libertatea pe care ti-o lasa in a te transforma, pentru ca oricat de rau ai fost inainte, acum ai posibilitatea sa devi bun. Nimic nu se compara cu un nou inceput.Anul acesta a inceput intr-un mod miraculos...din prima clipa a anului am avut verde peste tot, pe sosea, la job, in randul prietenilor dar se pare ca nu si spre inima cuiva. Uneori e greu sa ajungi in acel loc, dar o poti face....fie cu pasi marunti si lucruri mici.. fie majestuos...facand ceva ce pare imposibil si suprinzand incat sa persoana respectiva sa ramana muta de uimire cu ganduri imprastiate...
Uneori, aproape intotdeauna, ajungi mai repede acolo decat ai vrea sa o faci si atunci apar problemele, complicatiile...ce arde prea repede se stinge la fel. Alteori, focul se aprinde asa de tare incat oricat ai vrea sa il domolesti nu o poti face decat plecand, mergand mai departe...Insa,intotdeauna e nevoie de 2 si oricat de mult te-ai stradui nu e de ajuns.
Imi plac clipele petrecute cu prietenii pentru ca ei intotdeauna iti arata persoana care esti....atunci cand zambesti, glumesti, esti sincer, iti arata de fapt persoana ta...nu ai nevoie de 100, ci de 2-3 dar care sa te aprecieze asa cum esti ...
Anul acesta am decis sa fiu altfel, sa fiu cel de acum 7 ani care a plecat in urmarirea EI. Nu stii povestea? Well...pe scurt atunci...
In urma cu hat ceva ani, plec la mare cu 3 foarte buni prieteni la mare...cu unul fugit din armata, cu masina furata de la parintele altcuiva si dupa niste patanii geniale ajungem sa vad marea. Nu o mai vazusem de vreo 12 ani si era magnifica.....dar nu mai magnifica ca EA. Am jucat volei 4 ore doar ca sa o pot privi, apoi ne-am dat intalnire. Nu a aparut dar totusi, destinul a facut sa ne revedem peste fix 1 luna in Bucuresti. Am schimbat numere de telefon, dar nu era timingul perfect. Asa sa nu ne-am mai revazut decat peste 2 luni, dupa sute de mesaje schimbate...pana cand intr-o seara s-a decis ca trebuia sa merg sa o vad. Am fugit de la munca, am imprumutat bani sa pot pleca, mi am luat bilet de tren si am plecat spre necunoscut cu un rucsac in spate si castile in urechi. Dupa un drum magnific cu trenul am ajuns impreuna cu inca un tip, Flavius, in Cta la 3 dimineata. Si ne-am decis ca nu are rost sa asteptam pana la 7 dimineata asa ca am luat-o pe jos....23 de km, pe langa sosea, eu si Flavius. Si a fost o calatorie legendara, cu sute de povesti, cu amanunte pe care numai unui strain i le poti spune, cu explicatii despre ce face ecluza, cum se prind pestii in mare si etc. Am mers timp de 5 ore pe jos si cand am ajuns...am vazut-o pe EA.
Si vreau ca acum sa fac iar nebunii de genul, sa alerg dupa vise, sa visez cu ochii deschisi, sa trec peste granite si frontiere...sa fiu awesome...
De final, o vorba care o sa ma bantuiasca o viata intreaga: in perioada aceea era o reclama pe Mtv cu un tip Flavius care se dadea cu skateboardul in cada si mesajul era.....
Bravo Flavius, esti tare...si asa vreau sa fiu si EU.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)