Play me: http://www.youtube.com/watch?v=lT67liGjZhw
Nu sunt matur, nu cred ca am ajuns inca acolo si nu cred ca sunt nici prea departe dar totusi, apar usor usor midlife crysis....si asta observ si in jurul meu. Sa luam cazul de fata: pe de o parte sunt acel James Bond, care poate face orice, stie cum sa se imbrace, caum sa se poarte, cum sa se distreze insa totusi, nu e suficient. Pe de alta parte sunt acel tip bun, dragut, in banca lui, pe care toate il admira dar pe care nimeni nu il vrea, acel gay friend care ajuta pe toata lumea si totusi, el ramane singur in lumea lui. Intr-un fel, nici una nici cealalta nu este buna. Pentru ca fiecare are masca lui pe care , din pacate, nimeni nu mai stie sa o dea jos, nimeni nu mai stie sa traga de ea incat sa vada cine e in spatele ei.
De ce vorbesc de maturitate tocmai acum? Pentru ca sunt pus in fata unor decizii, unor decizii nu foarte grele dar extrem de atent analizate. Pe de o parte e acea tipa pentru care s-au dezvoltat sentimente, care e acolo si te prefera pe tine, pe acel TU care esti de fapt, insa din pacate nu prea e ceea ce vrei tu de la o femeie. Pe de alta parte e tipa cealalta, care e cum vrei tu sa fie, acel buchet rafinat de trairi, acel complex de sexualitate, atractie si dorinta....dar care parca nu e de ajuns, parca se simte lipsa acelui ceva....Citeam zilele trecute pe blogul unei pitzi wannabe cat e de greu sa lupti pentru o dragoste care s-a terminat, ca asta inseamna ca te maturizezi. Ma bucur sa vad ca mai sunt oameni care mai gandesc, asa cum o faceam eu cu mult timp in urma, dar lucrurile astea sunt deja fumate pentru mine. Traiesc intr-o lume de oameni capabili de multe sentimente care nu-si gasesc jumatatea. Traiesc inconjurat de oameni de neinteles, unde o femeie care arata extrem de bine ajunge sa raceasca mergand goala prin casa, asteptand sa fie f...a. Unde eu ca barbat sunt invitat acasa la ea cu o sticla de vin si asta dupa doar o intrevedere de jumatate de ora. Unde toti cautam acelasi lucru si tocmai chestia asta ne aproprie insa nimic nu se concretizeaza.
Anul asta am luat o decizie: anul asta aveam sa o gasesc pe ea, sa ma opresc din cautat si sa fiu sigur ca am gasit tot ceea ce am nevoie. Nu a fost sa fie asa, nu am avut nici macar o singura relatie, au fost doar iesiri, nenumarate cafele, trageri cu tot felul de femei care mai de care dar totusi sunt multumit de o singura chestie...sunt multumit de faptul ca, cel putin, am fost alaturi de femeile pe care mi le-am dorit. Daca stau bine sa ma gandesc, nu exista nici o femeie cu care sa fi iesit ceva mai mult timp anul asta pentru care sa nu fi dezvoltat niste sentimente...pe care sa nu le fi apreciat ca fiind femei.
Ieri am admirat miracolul vietii....si nu, nu e vorba de cine stie ce eveniment, ci de faptul ca mi-am revazut niste prieteni extrem de dragi care asteapta un bebe. Si acel bebe se pare ca acum, cel putin e cea mai importanta persoana din viata lor. E ciudat sa discuti despre ce ai vrea sa fie, cum ai vrea sa il cresti, despre vise si sperante alaturi de copilul tau in conditiile in care nici macar nu are cine sa ti-l faca, dar asta nu inseamna ca nu te-ai gandit la momentele alea.
O fi maturitate, nu o fi, chiar nu stiu si nici nu mi pasa...pentru ca asa cum zicea si vorba aia....
We don't grow up, we only learn how to act in public.....
marți, 11 decembrie 2012
luni, 9 ianuarie 2012
Today's Blog - Am invatat
Pentru O...
Play me: http://www.youtube.com/watch?v=PwWj3zLwJ9E
In cei 24 de primaveri pe care le-am depasit am invatat multe....
Am invatat ca viata bate filmul la toate capitolele si ca uneori, de cele mai multe ori, e o drama. Trebuie sa ai un mare noroc si un mare optimism sa iasa asa cum vrei tu, dar se poate.
Am invatat ca niciodata nu e bine sa judeci pe nimeni, pentru ca orice secunda ce trece oamenii se pot schimba.
Am invatat ca trecutul fie bun sau rau, este al tau si trebuie sa te mandresti cu el dar sa nu il uiti, pentru ca cei ce isi uita trecutul sunt condamnati sa il repete.
Am invatat ca orice decizie ai lua-o este cea corecta....nu exista decizii gresite si nu exista posibilitatea de a te intoarce inapoi sa alegi o alta cale. Exista doar posibilitatea de a mai da o sansa sau de a repara o greseala.
Am invatat ca in fata sentimentelor, intotdeauna pierdem.
Am invatat sa pretuiesc prietenii dar mai ales dusmanii, pentru ca fara prieteni esti singur, iar fara dusmani nu existi.
Am invatat sa mi fie frica de intuneric dar nu si de viata, pentru ca una o avem si trebuie sa o traim la maxim.
Am invatat ca fiecare nou inceput conteaza la fel de mult ca o viata noua, ca poti alege sa fi bun sau rau, sa fi onest sau parsiv, sa fi altfel decat ai fost pana atunci.... sau nu.
Am invatat ca destinul iti poate arunca cele mai ciudate lucruri in cale si cele mai grele sarcini, dar depinde de tine daca le poti suporta sau nu.
Am invatat ca uneori suprizele minunate apar cand te astepti cel mai putin, si intotdeauna cand aproape iti pierzi speranta.
Am invatat sa merg mai departe orice s-ar intampla.
Am invatat sa iubesc, sa simt, sa imi fie dor..
Am invatat sa pretuiesc femeia asa cum este ea, cu probleme, cu ganduri ciudate, cu gesturi inexplicabile.
Am invatat sa daruiesc un buchet de flori, sa adresez un compliment, sa ii spun cat de minunata este in fiecare zi, pentru ca multe au nevoie de asa ceva si asta pentru ca nu au auzit sau nu aud aceste cuvinte decat ffff rar, prea rar cateodata.
Am invatat sa dau o sansa tuturor, pentru ca nu stii de unde sare iepurele....fiecare are dreptul si poate sa fie exceptional.
Astea, si multe altele le-am invatat traind, respirand, luand decizii, de cele mai multe ori proaste....dar asta e viata. Nu iese mereu cum vrem noi si cu siguranta la sfarsit vom fi multumiti, dar dupa cum zicea si O. Wilde, rabdarea este cea mai mare virtute.....
Play me: http://www.youtube.com/watch?v=PwWj3zLwJ9E
In cei 24 de primaveri pe care le-am depasit am invatat multe....
Am invatat ca viata bate filmul la toate capitolele si ca uneori, de cele mai multe ori, e o drama. Trebuie sa ai un mare noroc si un mare optimism sa iasa asa cum vrei tu, dar se poate.
Am invatat ca niciodata nu e bine sa judeci pe nimeni, pentru ca orice secunda ce trece oamenii se pot schimba.
Am invatat ca trecutul fie bun sau rau, este al tau si trebuie sa te mandresti cu el dar sa nu il uiti, pentru ca cei ce isi uita trecutul sunt condamnati sa il repete.
Am invatat ca orice decizie ai lua-o este cea corecta....nu exista decizii gresite si nu exista posibilitatea de a te intoarce inapoi sa alegi o alta cale. Exista doar posibilitatea de a mai da o sansa sau de a repara o greseala.
Am invatat ca in fata sentimentelor, intotdeauna pierdem.
Am invatat sa pretuiesc prietenii dar mai ales dusmanii, pentru ca fara prieteni esti singur, iar fara dusmani nu existi.
Am invatat sa mi fie frica de intuneric dar nu si de viata, pentru ca una o avem si trebuie sa o traim la maxim.
Am invatat ca fiecare nou inceput conteaza la fel de mult ca o viata noua, ca poti alege sa fi bun sau rau, sa fi onest sau parsiv, sa fi altfel decat ai fost pana atunci.... sau nu.
Am invatat ca destinul iti poate arunca cele mai ciudate lucruri in cale si cele mai grele sarcini, dar depinde de tine daca le poti suporta sau nu.
Am invatat ca uneori suprizele minunate apar cand te astepti cel mai putin, si intotdeauna cand aproape iti pierzi speranta.
Am invatat sa merg mai departe orice s-ar intampla.
Am invatat sa iubesc, sa simt, sa imi fie dor..
Am invatat sa pretuiesc femeia asa cum este ea, cu probleme, cu ganduri ciudate, cu gesturi inexplicabile.
Am invatat sa daruiesc un buchet de flori, sa adresez un compliment, sa ii spun cat de minunata este in fiecare zi, pentru ca multe au nevoie de asa ceva si asta pentru ca nu au auzit sau nu aud aceste cuvinte decat ffff rar, prea rar cateodata.
Am invatat sa dau o sansa tuturor, pentru ca nu stii de unde sare iepurele....fiecare are dreptul si poate sa fie exceptional.
Astea, si multe altele le-am invatat traind, respirand, luand decizii, de cele mai multe ori proaste....dar asta e viata. Nu iese mereu cum vrem noi si cu siguranta la sfarsit vom fi multumiti, dar dupa cum zicea si O. Wilde, rabdarea este cea mai mare virtute.....
vineri, 6 ianuarie 2012
Today's Blog - Not Enough
Play me: http://www.youtube.com/watch?v=l6N3jUDKzq0
Sometimes, no matter how awesome you are...it is not enough.
Imi plac noile inceputuri, le ador pentru posibilitatea de a face ceva nou, pentru libertatea pe care ti-o lasa in a te transforma, pentru ca oricat de rau ai fost inainte, acum ai posibilitatea sa devi bun. Nimic nu se compara cu un nou inceput.Anul acesta a inceput intr-un mod miraculos...din prima clipa a anului am avut verde peste tot, pe sosea, la job, in randul prietenilor dar se pare ca nu si spre inima cuiva. Uneori e greu sa ajungi in acel loc, dar o poti face....fie cu pasi marunti si lucruri mici.. fie majestuos...facand ceva ce pare imposibil si suprinzand incat sa persoana respectiva sa ramana muta de uimire cu ganduri imprastiate...
Uneori, aproape intotdeauna, ajungi mai repede acolo decat ai vrea sa o faci si atunci apar problemele, complicatiile...ce arde prea repede se stinge la fel. Alteori, focul se aprinde asa de tare incat oricat ai vrea sa il domolesti nu o poti face decat plecand, mergand mai departe...Insa,intotdeauna e nevoie de 2 si oricat de mult te-ai stradui nu e de ajuns.
Imi plac clipele petrecute cu prietenii pentru ca ei intotdeauna iti arata persoana care esti....atunci cand zambesti, glumesti, esti sincer, iti arata de fapt persoana ta...nu ai nevoie de 100, ci de 2-3 dar care sa te aprecieze asa cum esti ...
Anul acesta am decis sa fiu altfel, sa fiu cel de acum 7 ani care a plecat in urmarirea EI. Nu stii povestea? Well...pe scurt atunci...
In urma cu hat ceva ani, plec la mare cu 3 foarte buni prieteni la mare...cu unul fugit din armata, cu masina furata de la parintele altcuiva si dupa niste patanii geniale ajungem sa vad marea. Nu o mai vazusem de vreo 12 ani si era magnifica.....dar nu mai magnifica ca EA. Am jucat volei 4 ore doar ca sa o pot privi, apoi ne-am dat intalnire. Nu a aparut dar totusi, destinul a facut sa ne revedem peste fix 1 luna in Bucuresti. Am schimbat numere de telefon, dar nu era timingul perfect. Asa sa nu ne-am mai revazut decat peste 2 luni, dupa sute de mesaje schimbate...pana cand intr-o seara s-a decis ca trebuia sa merg sa o vad. Am fugit de la munca, am imprumutat bani sa pot pleca, mi am luat bilet de tren si am plecat spre necunoscut cu un rucsac in spate si castile in urechi. Dupa un drum magnific cu trenul am ajuns impreuna cu inca un tip, Flavius, in Cta la 3 dimineata. Si ne-am decis ca nu are rost sa asteptam pana la 7 dimineata asa ca am luat-o pe jos....23 de km, pe langa sosea, eu si Flavius. Si a fost o calatorie legendara, cu sute de povesti, cu amanunte pe care numai unui strain i le poti spune, cu explicatii despre ce face ecluza, cum se prind pestii in mare si etc. Am mers timp de 5 ore pe jos si cand am ajuns...am vazut-o pe EA.
Si vreau ca acum sa fac iar nebunii de genul, sa alerg dupa vise, sa visez cu ochii deschisi, sa trec peste granite si frontiere...sa fiu awesome...
De final, o vorba care o sa ma bantuiasca o viata intreaga: in perioada aceea era o reclama pe Mtv cu un tip Flavius care se dadea cu skateboardul in cada si mesajul era.....
Bravo Flavius, esti tare...si asa vreau sa fiu si EU.
Sometimes, no matter how awesome you are...it is not enough.
Imi plac noile inceputuri, le ador pentru posibilitatea de a face ceva nou, pentru libertatea pe care ti-o lasa in a te transforma, pentru ca oricat de rau ai fost inainte, acum ai posibilitatea sa devi bun. Nimic nu se compara cu un nou inceput.Anul acesta a inceput intr-un mod miraculos...din prima clipa a anului am avut verde peste tot, pe sosea, la job, in randul prietenilor dar se pare ca nu si spre inima cuiva. Uneori e greu sa ajungi in acel loc, dar o poti face....fie cu pasi marunti si lucruri mici.. fie majestuos...facand ceva ce pare imposibil si suprinzand incat sa persoana respectiva sa ramana muta de uimire cu ganduri imprastiate...
Uneori, aproape intotdeauna, ajungi mai repede acolo decat ai vrea sa o faci si atunci apar problemele, complicatiile...ce arde prea repede se stinge la fel. Alteori, focul se aprinde asa de tare incat oricat ai vrea sa il domolesti nu o poti face decat plecand, mergand mai departe...Insa,intotdeauna e nevoie de 2 si oricat de mult te-ai stradui nu e de ajuns.
Imi plac clipele petrecute cu prietenii pentru ca ei intotdeauna iti arata persoana care esti....atunci cand zambesti, glumesti, esti sincer, iti arata de fapt persoana ta...nu ai nevoie de 100, ci de 2-3 dar care sa te aprecieze asa cum esti ...
Anul acesta am decis sa fiu altfel, sa fiu cel de acum 7 ani care a plecat in urmarirea EI. Nu stii povestea? Well...pe scurt atunci...
In urma cu hat ceva ani, plec la mare cu 3 foarte buni prieteni la mare...cu unul fugit din armata, cu masina furata de la parintele altcuiva si dupa niste patanii geniale ajungem sa vad marea. Nu o mai vazusem de vreo 12 ani si era magnifica.....dar nu mai magnifica ca EA. Am jucat volei 4 ore doar ca sa o pot privi, apoi ne-am dat intalnire. Nu a aparut dar totusi, destinul a facut sa ne revedem peste fix 1 luna in Bucuresti. Am schimbat numere de telefon, dar nu era timingul perfect. Asa sa nu ne-am mai revazut decat peste 2 luni, dupa sute de mesaje schimbate...pana cand intr-o seara s-a decis ca trebuia sa merg sa o vad. Am fugit de la munca, am imprumutat bani sa pot pleca, mi am luat bilet de tren si am plecat spre necunoscut cu un rucsac in spate si castile in urechi. Dupa un drum magnific cu trenul am ajuns impreuna cu inca un tip, Flavius, in Cta la 3 dimineata. Si ne-am decis ca nu are rost sa asteptam pana la 7 dimineata asa ca am luat-o pe jos....23 de km, pe langa sosea, eu si Flavius. Si a fost o calatorie legendara, cu sute de povesti, cu amanunte pe care numai unui strain i le poti spune, cu explicatii despre ce face ecluza, cum se prind pestii in mare si etc. Am mers timp de 5 ore pe jos si cand am ajuns...am vazut-o pe EA.
Si vreau ca acum sa fac iar nebunii de genul, sa alerg dupa vise, sa visez cu ochii deschisi, sa trec peste granite si frontiere...sa fiu awesome...
De final, o vorba care o sa ma bantuiasca o viata intreaga: in perioada aceea era o reclama pe Mtv cu un tip Flavius care se dadea cu skateboardul in cada si mesajul era.....
Bravo Flavius, esti tare...si asa vreau sa fiu si EU.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)